- anacolút
- s. n., pl. anacolúte/anacolúturi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
anacolút
Look at other dictionaries:
anacolut — ANACOLÚT, anacolute, s.n. Discontinuitate sau ruptură logico sintactică în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze. [pl. şi: anacoluturi]. – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. Trimis de mihvar, 20.05.2008. Sursa: DEX 98 anacolút s. n.,… … Dicționar Român
anacolut — a|na|co|lut Mot Agut Nom masculí … Diccionari Català-Català
anantapodoton — ANANTAPODOTÓN s.n. (lit.) Anacolut în care din două elemente corelative ale unei expresii alternative lipseşte unul sau este înlocuit cu un cuvânt corespunzător. [< fr. anantapodotone, cf. gr. anantapodon]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
antipalagă — antipalágă s. f., g. d. art. antipalágei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ANTIPALÁGĂ s.f. (gram.) Anacolut în care discontinuitatea sintactică prezintă o abatere de la congruenţa cazuală în propoziţie; schimbare… … Dicționar Român
